Sa ai iubire-n pieptul tau, iar binele in gand...




Si ce frumos e-atunci cand poti
Vorbii cu cineva,
Dar dureros atunci cand n-ai
Pe nime'-n viata ta.

Aduni de toate-n al tau gand
Si suferi in tacere,
Dupa sperante alergand
Cu sufletu'-n durere.

Si-ai vrea sa-ti spuna cineva
Ca totul va fi bine,
Dar nime'-n cale nu-ti apare
Te minti doar tu, pe tine.

Si zile trec, trec saptamani,
Trec anii tai cu totul
Tot cautand sa ramai om, 
Ti-ai sters din lume locul.

Nu esti ca ei, ei nu-s la fel
Si asta te-amaraste,
Gandesti prea mult la ce-a fost ieri
Iar suferinta-ti creste.

Nu te lasa ucis de gand
Caci tu ii dai putere,
Si cand in vointa nu mai ai
Atunci speranta piere.

Sa fi altfel nu e gresit,
E chiar o provocare,
Sa demonstrezi ca nu-i gresit
Sa cresti fara tipare.

Sa ai iubire-n pieptul tau
Iar  binele in gand,
Si orice faci tu nu uita
Sa fii om pe Pamant!


Drumetie-nebunie (partea a doua)

    Pana nu demult "excapadele"mele cu bicicleta se limitau la zonele din imprejurimile casei, localitatii sau cartierului. De ceva vreme s-a starnit in mine un dor nebun de mai mult, de distante mai mari si de lucruri neincercate inca :)
    Astfel ca iata-ma am facut drumetii Cluj-Gherla, Cluj-Tarnita si acum de curand Cluj-Mociu-Camarasu-Gherla :D. 
    Aceasta a fost cea mai mare distanta pe care am parcurso pana acum intr-o zi cu bicicleta si totodata si cea mai frumoasa calatorie de care am avut parte :D





   Pe la ora 16:00 pornit-am de acasa. Fara gandul ca am sa fac neaparat acest traseu. Simteam nevoia sa ma plimb, simteam nevoia de miscare asa ca i-am dat bice. In 45 de minute deja parasisem Clujul si ma gandeam in ce directie sa o iau: Gherla sau Targu-Mures?
     Deoarece spre Gherla am mai facut doua drumetii am decis ca de data asta sa parcurg drumul spre casa, de curios pentru a vedea cat mi-ar lua. Astfel ca incet si agale m-am pornit sa urc delul din Apahida care m-a extenuat pana sus precum un cros de 6 kilometrii .
     Totusi am continuat cu bine drumul pana in Ghiris unde am oprit la un izvor pe marginea drumului pentru a imi umple rezerva de apa si a putea continua cu mai multa voiosie si avant .
     Urmatoarele doua urcusuri m-au extenuat teribil: Ghiris si Mociu, ambele m-au fortat sa cobor si sa urc la pas.Totusi trecut-am cu bine si de ele apoi restul drumului nu avea sa mai imi aduca serpentine de urcat .
     Ajuns-am la punctul de cotitura, Hodaie. acolo verificat-am timpul, era 18:15. Doua ore si un sfert de la Cluj pana aici. Nu-i rau deloc. Avind in vedere ca am facut si un popas scurt plus doua portiuni urcate la pas eramdestul de multumit de progresul facut.La Hodaie de asemenea mi-am reumplut rezerva de apa,am stat cateva minute la povesti cu un amic apoi pronit-am iar la drum spre Gherla.
     Prin Taga amfacut iar un mic popas, schimbat-am doua-trei vorbe cu un prieten , mi-am tras sufletul unpic si am repornit minunandu-ma ca nu ma dureau picioarele iar fizic nu ma simteam extenuat. Desi eram obisit nu puteam spune ca eram intr-o stare care sa maprovoace  sa renunt la pedalat.
     Astfel cu moralul sus si cu seara apropiindu-se rapid continuam sa trec prin localitati una dupa alta in speranta ca o sa ajung in Gherla inainte de a se insera de tot.
      Toate ca toate, dar la iesire din Fizesul Gherlii se intampla si "dezastrul". Pe o portiune de drum care era in reabilitare, cu pietris marunt , una dintre temerile mele devenii realitate: facusem pana.

      Mnoh Ioane, acuma-i acuma!

      Netulburat insa, ma dadui jos si continuasem sa merg. Mai erau vreo 5-6 kilometrii pana la intrare in Gherla astfel incat unde puteam alergam iar unde vedeam ca ma ajung masini mergeam ca nu cumva sa-mi vada "rusinea". dupa vreo 40-45 de minute ajuns-am in sfarsit in oras si glont la gara pentru a ma informa de trenul care stiam ca urma sa vina cat de curand deoarece era deja 10:15 iar la 10:30 stiam ca exista transport spre Cluj. Aflu ca trenul intarzie 120 de minute...si ca o sa vina aproximativ la aceeasi ora cu urmatorul, adica la 11:35 si ca ambele sunt inter-regio...si ca nu se poate sa car si bicicleta...

     Noroc cu prietenii .Incep sa dau telefoane si in 15 minute rezolv ca mijlocul meu de transport sa ramana la un amic in Gherla astfel ca eu sa pot veni nestingherit acasa . Pana la 11:20 a trecut vremea iute la o plimbare si taclale apoi cand vazusem cat de tarziu e iute alergat-am la gara. Dupa un minut trenul sosi incat abia apucasem sa imi iau biletul ca si oprii la linie. Ma urcasem in vagonul aproape plin si ocupasem cel mai bun loc ...de pe coridor adica la geam. Trenul se puse in miscare, eu imi pusem castile in urechi si gandurile incepura sa-mi zboare, la calatoria de azi, la oamenii din vagon, la intunericul noptii, la tot ce-mi parea ca merita gandit in momentele acelea.

     Totusi un lucru era sigur, nu ma simtisem de mult atat de multumit de mine insumi :) Eram bucuros pana-n varful urechilor :)))


In continuare puteti vedea cateva imagini de pe drumuri si un video sacadat ca doar deh,nu se putea ca totul sa mearga bine nu? :D

Ghiris-Mociu


Fagadaua

Fagadaua

Hodaie

Hodaie

Hodaie

Geaca

Geaca

Sucutard
 Sucutard


Taga


Taga

Taga

Santioana

Fizesul Gherlii


De aici nu am mai avut niciun chef de poze dupa ce am facut pana. 
Traseul a fost urmatorul:
Cluj-Sannicoara-Apahida-Corpadea-Caianu Vama-Ghirisul Roman-Mociu-Zorenii de Vale-Camarasu-Samboleni-Fagadaua-Hodaie-Geaca-Lacu-Sucutard-Taga-Santioana-Fizesul Gherlii-Gherla. 

In total aproximativ 93 km in decurs de 5 ore si jumatate cu tot cu pauze incluse.
Daca nu faceam pana intentionam sa revin in Cluj tot pedaland. Data viitoare asa o sa fac. Pana atunci sa ne-auzim numai de bine! ;)




NU stim sa pretuim timpul liber...decat atunci cand nu-l mai avem. SI cel mai des cand avem un serviciu :)



Ironia e ca atunci cand il avem nu stim ce sa facem cu el uneori. Ne limitam la ceea ce e mai facil de facut, TV, PC si eventual distractie in club .
NU asta inseamna  sa-ti traiesti viata, am mai spus-o si o mai spun :)
In opinia mea sa iti traiesti viata inseamna sa iti cauti implinirea sufleteasca si trupeasca prin lucruri frumoase pe care sa le faci pentru tine si cei din jur. Sa cunosti lumea, sa cunosti oameni, sa faci drumetii, excursii, chiar si in apropiere de locul unde stai poti sa descoperi lucruri frumoase. NU trebuie neaparat sa visezi la locuri indepartate.
Sa faci sport, sa citesti carti, sa devii creativ construind diverse chestii utile sau nu :P dar care sa-ti reflecte creativitatea si sa ti-o dezvolte precum si multe alte lucruri.

Desi spun acestea de multe ori ma gasesc si eu prins la PC fara vreun motiv anume, trecand timpul pe langa mine fara sa fac nimic folositor...si totusi. De cate ori am ocazia incerc sa ies din starea de moleseala, sa fiu activ, sa "traiesc" asa cum cred eu ca ar trebui.

Cel mai bine vedem cat de mult conteaza timpul liber atunci cand avem un job. Atunci realizam importanta zilelor libere , atunci  nu mai gasim timp sa ne plictisim deoarece nu avem timp suficient nici pentru odihna.

De aceea e foarte important ce job ne alegem. NU te arunca cu capul inainte doar pentruca ai nevoie de bani sau e o solutie simpla . Incearca mai multe domenii, mai multe servicii deoarece daca ramai la unu' nu o sa stii niciodata daca nu ti-ar fii placut ceva mai mult decat ceea ce faci acum. :)

E foarte important sa iti placa ceea ce faci deoarece daca ajungi sa lucrezi in ceea ce te atrage nu o sa consideri o munca acel serviciu, o sa mergi din placere si o sa efectuezi totul cu devotament si dedicatie . Sa poti spune:
O sa iti placa :)

De aceea o sa imi refuz locul actual de munca si o sa incerc altceva, sa fiu casier la BILLA nu-i de mine :)))


Si totusi .. e tot mai trist...

Oi fi eu plangacios, oi fi eu demodat, oi fi eu  cum oi fi. Dar societatea de azi e una bolnava.
Nu sunt singurul care o spune si cu siguranta nu voi fii ultimul.
Totul parca e pe dos, nimic nu mai e ceea ce pare si toata lumea se plange dar nimeni nu face nimic sa-si depaseasca situatia.

Media tampeste oamenii la scara industriala iar politica nu ne mai adoarme,ne-a adormit deja de tot. Se dau legi peste legi fara ca omul de rand sa aiba habar iar "reprezentantii" nostrii in  parlament parca sunt saci fara fund. Se indoapa cu bunuri materiale si privilegii in timp ce noi ceilalti ramanem tampi deoarece asa se doreste, tampiti si fara bani si fara viitor.
Ne iau pana si visele, ne iau pana si ultima dorinta de a privii dincolo de rutina zilnica si apoi ne consuma incetul cu incetul pana ajungem sa nu mai ne bucuram de absolut nimic din ceea ce ne inconjoara.

Pana unde se va ajunge, cat ne mai suporta pamantul la cate grozavii se petrec cu voia celor puternici. Cata vreme ramanem indiferenti, cata vreme ne mai lasam "ucisi" in cuget si gandire?...

AM invatat sa fiu indiferent la nevoie, astfel mereu as fii mistuit de regrete si suparari pentru cate lucruri am inceput sa cunosc si inca mai aflu....dar pana cand pot fii si semenii mei atat de neimplicati in viata celorlalti care au ochii si urechile "astupate"... Astept schimbarea, astept dimineata omenirii, astept sa revenim la adevaratele valori. Sper doar sa nu astept in zadar...





De ce?

     Cunosc tot mai multe persoane in ultima vreme datorita facultatii,  internetului,  implicarii in diferite proiecte de voluntariat si alte circumstante..
      Oameni frumos, oameni deschisi, oameni de la care invat cate ceva de fiecare data cand comunic cu ei.
      Oameni pe care ai vrea sa ii ai alaturi mereu si cu care e o placere sa comunici .
      Totusi printre ei se numara si unele persoane care vad viata altfel de cat mine, iar cand zic altfel ma refer la faptul ca ei vad doar partea trista a vietii, vad ceea ce e rau si lipsit de frumusete ... tot ceea ce e trist ...

      De fiecare data cand dau de un astfel de om o parte din mine plange, o parte din mine ar vrea sa-i fie alaturi sa ii arat ca viata nu se rezuma doar la prezent, nu se rezuma doar la ceea ce ai acum sau la ceea ce induri azi...
      Privind inainte te sustragi unpic de la durerile de azi, privind spre viitor sperantele de mai bine nu mor iar vointa se intareste.
      Ce e mai trist azi e faptul ca desi unii e drept, au motive sa se planga de situatia lor actuala  (familie dezbinata, dificultati financiare, probleme de sanatate  si alte necazuri) cei care o fac mai mult sunt aceia ale caror probleme sunt trecatoare sau uneori puerile...
      Lipsa banilor pentru distractie, primirea unui cadou dar nu cel dorit, neimplinirea unor dorinte aproape imposibil de realizat ori dorinta avida de a face rost de lucruri de care nu au nevoie ... toate acestea ii fac pe unii sa treaca intr-o stare gri, intr-o tristete fara rost.
      Cand ii auzi cum vorbesc de faptul ca viata-i de c@c@t iar ei au doar 16-17 ani sau chiar si pana in 21... nefiind decat la inceput de drum prin aceasta, ori descoperi unii care gasesc placere in automutilare, in taierea cu lama, gasesc placere in filme horor de-a dreptul bolnave... ajung sa ma intreb pana unde mai evolueaza societatea pe aceasta directie jegoasa....

      Azi tot ce-i rau devine bun si "misto", tot ceea ce candva provoca repulsie acum e imbratisat ca fiind ceva deosebit, vorbim dspre pace si ajutorarea celorlalti mai mult ca oricand dar suntem neputinciosi sa aplanam conflicte cu aproapele nostru , daramite sa influentam finalul razboaielor ce au loc chiar acum iar cand vine vorba despre iubire toti ne dam experti in a da sfaturi...dar tot atat de multi esuam lamentabil cand vine vorba sa aplicam spusele noastre.

De ce ?
De ce trebuie sa ajunga lumea in situatia de azi?
De ce trebuie sa facem din tot ceea ce e rau si grotesc subiect la ordinea zilei?
De ce desi putem sa facem un bine cuiva trecem pe alaturi grabind pasul?
De ce cand avem nevoie de ajutor judecam pe ceilalti dar cand altii ne cauta uneori ne ascundem din lipsa de interes pentru acea persoane?
De ce vedem partile bune si rele ale vietii dar fie ne imbatam in cele pozitive si ignoram raul din jur ori alegem sa contemplam toate nenorocirile lamentandu-ne la situatia in care ne aflam transformand-o in obisnuinta?
De ce nu nu mai intereseaza adevaratele lucruri care merita studiate , care merita descoperite si invatate si ramanem obsedati de cultul personalitatii, ramanem captivi in cusca media care ne alimenteaza zilnic cu cele mai inutile persoane, cele mai fara rost stiri si nautati...
De ce?...

Schimbarea incepe cu fiecare din noi.
Viata nu e o tarfa asa cum spun unii, doar ca ei nu vor sa o vada altfel.
Invata sa pretuiesti adevaratele valori si sa nu ramai atras de strlucirea falsa a kitsch-urilor.
Vrei o viata frumoasa si mai buna? Atunci cauta sa o implinesti!
Nimic in viata nu vine usor decat necazurile,lucrurile bune intotdeauna se obtin cu greutate dar satisfactia lor e nepretuita.
Nu uri in viata deoarece daca faci asta nu ai cum sa vezi bucuria de-a traii.
Trateaza-i pe cei din jur asa cum vrei sa fi tratat dar nu astepta sa o faca la fel.
Pana la urma viata nu se rezuma la ceea ce primesti, viata inseamna sa oferi si sa o faci cu bucurie.
Vrei sa fii un om fericit? Bunatatea este primul pas.




 Fii un om bun!


Va mai amintiti ...scrisoarea?


Cat de multe se transmiteau pe o simpla foaie de hartie...cat de intens era sentimentul care te incerca atunci cand deshideai un plic mult-asteptat. Cat de frumoase erau gandurile insirate acolo si mai ales cat de deschis ne puneam cuvintele pe foaie...
Asteptam zile, saptamani sau chiar luni uneori raspuns de la cei dragi, si totusi nu eram dezamagiti de asteptare . Copii fiind, mergeam bucurosi sa punem sau sa primim scrisori de la postas si eram fascinati de timbrele de pe plicuri precum si de stampilele felurite de pe ele .
Nerabdatori ne asezam langa mama sau tata sa ascultam  fiecare cuvant de pe hartie. Desi invatasem sa scriu si sa citesc, scrierea de mana a unor oameni imi ramanea un mister nedeslusit .
De sarbatori si aniversari primeam felicitari frumos colorate si rareori cantatoare care ne bucurau nespus .
Acum sunt alte vremuri...suntem  mai conectati cu ceilalti mai bine ca oricand...si totusi relatiile dintre oameni par mai reci ca atunci. Intr-o scrisoare spuneai ceea ce vroiai sa afle destinatarul, iti deschideai sufletul si iti desirai gandurile complet...
Ma cuprinde nostalgia gandindu-ma la acele momente. O sa le reexperimentez ,  mi-e dor sa scriu niste randuri cuiva si nu de la tastatura, mi-e dor sa pun un timbru pe plic si sa-l expediez :D
Ia sa fac o surpriza cuiva :))

   



Am invatat ... ca mai am multe de invatat




Am invatat sa caut bine
In orice viata imi aduce,
Si sa profit de orice sansa
Ca nu stiu alta cand aduce.

Am invatat sa fiu un om
Intr-o lume de roboti
Si sa continuui sa incerc
Cand alti imi soptesc "Nu poti!"

Am invatat sa-ntind o mana
De cate ori imi sta-n putiinta
Si fie animal sau planta.
Sa respect orice fiinta.

Am invatat sa rad la soare
Si in ploaie deopotriva,
Sa cant cand sufletul imi plange
Si lumea-mi este impotriva.

Nimic in lumea asta mare,
Nu este-n viata fara rost.
Dar tu sa tinzi spre inaltime, 
Chiar de acum te aflii jos.

Nu multi vor fi aceia care, 
Mereu binele iti vor vrea,
Dar pretuieste-i pe cei care,
Aduc culoare-n viata ta.

Am invatat multe in viata
Si multe mai am de-nvatat
Iar cand  voi trece-n alta lume
Doresc un suflet impacat.

Sa stiu ca am facut de toate,
Dar nu vreuuia vreun rau,
Si tot ce am facut vreodata,

Va amintii sufletul meu.

Iubiti-va si pretuiti, 
Oricare clipa de viata,
Si nu uitati ca sa zambiti, 
In fiecare dimineata.

Ca viata asta nu-i eterna,
Nimic nu este pe vecie,
Dar faptele si vorba buna,
Raman in veacuri temelie.

Iubiti-va si pretuiti, 
Oricare clipa de viata,
Si nu uitati ca sa zambiti, 
In fiecare dimineata.




Las' ca trece :)






       Ultimele 4 luni au fost o perioada destul de "aglomerata" cu serviciu nocturn, diminetile in care dormeam pana spre amiaza si zilele in care recuperam orele de la faculta...daca mai eram in stare. Acum insa m-am lasat de munca de noapte asa ca inca sunt in "recuperare" totusi regretul meu cel mai mare a fost faptul ca desi am avut pe parcurs mai multe idei de expus n-am gasit cuvintele, frazele potrivite sa le astern in scris...de aceea n-am ami scris. Sper ca de-acum sa imi revina inspiratia si sa fiu mai activ iar ca un scurt cuvant frumos pana la urmatoarea postare va las  cu urmatoarele:


NU ai timp sa urasti lumea,
Fiindca viata-i mult prea scurta,
Si sa nu-ti propui prea multe,
Caci timpul n-o sa-ti ajunga.

Invata putin din toate,
Bune, rele, cum or fi,
Pretuind tot ce conteaza,
Cautand noi bucurii.

Lupta pentru-a tale vise,
Dar sa stii cand sa te-opresti,
Iar cand lumea te loveste,
Tu sa nu te prabusesti.

Mergi mereu tot mai departe,
Mergi zambind chiar si prin chin,
Bucurate-n libertate,
Ca nu stii ce vremuri vin.

Asculta-i pe cei din jur,
Chiar si daca n-au dreptate,
Fi atent la tot ce-i viu,
Si invata de la toate.

Creeaza ceva in viata,
Nu fi simplu trecator,
Oamenii se nasc, invata,
Isi fac rolul si-apoi mor.

Nu fi un simplu actor,
NU fi doar o frunza-n vant,
Croieste-ti singur destinul,
Fa-ti tu rolul pe pamant.

Fa-te urmarit de altii,
Prin ce spui si construiesti,
SI chiar dupa a ta vreme,
Prin altii-ai sa dainuiesti.




Imi era dor de ploaie :)



  Imi era dor sa ma plimb prin ploaia marunta, imi era dorm sa adorm cu geamul deschis in zgomotul calm al picaturilor de ploaie, imi era dor sa aud sunetul grav al tunetului...imi era dor de primavara. Si in sfarsit  bucuria mi-a sosit.
    Sosind acasa dimineata de la munca am avut parte de o companie placuta pe drumul spre casa, un cer involburat cenusiu al diminetii si o ploaie schimbatoare ce ma facea sa vreau sa nu mai se termine drumul degraba...
    Ajuns acasa am adormit instant doar pentru a ma trezi dupa cateva ore si sa observ ca vremea ramane neschimbata. De cele mai multe ori cand ma gaseam in zile ploioase parca lumea imi era total deprimata, ma simteam inutil, simteam ca nu am ce sa fac...aveam o stare generala de rau...de tristete. Asta era atunci :)
    Am invatat sa pretuiesc fiecare zi, am invatat sa ma bucur de tot ceea ce primesc, inclusiv  de vreme :P
    SI astfel la sosirea soarelui simt bucurie, la venirea ploii simt un altfel de bucurie, primii fulgi de nea ma transforma intr-un copil, iar ploaia de primavara  imi trezeste ganduri peste ganduri, toate insa ma  binedispun, toate ma fac sa simt ca traiesc.
                        Intr-o astfel de stare creativitatea poate sa fie mai activa decat de obicei, cititul cartilor poate sa te duca mai rapid ca oricand intr-o alta lume, intr-o alta poveste...Conversatiile cu ceilalti au o tenta mai serioasa, mai sincera.
    Totusi, eu am ales o latura mai placuta mie, deoarece cand eram mic nu puteam sa ies in ploaie dupa bunul plac datorita ocilor ageri ai mamei acum mi-am dat frau liber dorintei :)). M-am imbracat  de alergare si am plecat in parc, acolo ajuns eram doar eu si inca 2 persoane parca si ele dezorientate de vremea asta. Fara multa zabava mi-am facut  scurta incalzire si m-am apucat sa alerg...
                  In jumatatea aceea de ora m-am simtit mai viu ca de obicei, neobosit  si cu un moral foarte ridicat... Ador ploaia :D    
 

Atunci cand ai intentii bune...dar faci mai mult rau...


    Uneori parca desi in suflet ai doar ganduri bune si dorinta de a ajuta pe ceilalti...de a-i face fericiti, de a te face util celorlalti pe cat posibil nimeresti sa faci incurcaturi, mai mult rau decat bine si ramai cu un gust amar, descurajat si fara tupeul de a incerca din nou.
     Uneori poti avea cele mai bune intentii din lume fata de o persoana ca totusi...ajunge sa gresesti o data, intentionat sau nu, ca acea persoana sa stearga cu buretele tot sprijinul si ajutorul acordat in unele momente si sa te desconsidere in asemenea hal incat sa te arunce de-a dreptul in depresie...
     Desi incerci, desi iti dai silinta...binele e cel mai greu lucru pe care un om il poate face si aceasta deoarece e greu. Mult mai usor e sa distrugi, sa ranesti sau sa ignori suferinta cuiva. Dar e nevoie de curaj, determinare si putere sufleteasca sa reusesti sa incerci sa ajuti in unele momente pe cineva, cunoscut sau mai ales necunoscut.
     Momentele cele mai grele vin atunci cand desi esti pus pe fapte bune, actiunile tale sunt interpretate gresit, au consecinte nefaste sau pur si simplu sunt nepotrivite rezultand in efecte negative. Mai concret: desi vrei sa faci bine mai mult incurci cateodata. Asta te face sa vrei sa nu te mai implici altadata, sa ai o teama ca nu cumva sa o dai in bara iar data viitoare.
      TOTAL Gresit!
      A gresii e omeneste. Omul nu e perfect si nu va fii nicicand prea curind. Daca vrei sa faci un bine fa-l, daca poti acorda un ajutor nu mai sta pe ganduri si actioneaza, daca poti sa spui cuiva in nevoie o vorba buna, spune-o. Nu astepta rasplata, nu astepta nici multumire, sufletul tau simte cand ai facut ceea ce trebuie si te va rasplatii fara sa-ti dai seama, starea ta de spirit se schimba si vei dori sa refaci acel gest altora.
       Caracterul tau se va forma pe ideea de a face bine iar intreaga ta fiinta va fii mai implinita cu fiecare ajutor dat. Fii tare, sa ajuti nu e usor, dar rasplata intrece greutatile si la final vei fii un om multumit... O sa vezi!




        

Intre ipocrizie si umanitate...

   Stim atat de multe azi,  despre oameni si ceea ce ne inconjoara  incat ai spune ca le-am vazut si cunoscut pe toate...totusi majoritatea lumii din jur e mai ignoranta si mai nepasatoare decat oricand. Stim ca un lucru ne degradeaza fizic sau moral si totusi il folosim sau consumam cu gandul ca n-o sa fie atat de rau, nu o sa ma afecteze tocmai pe mine , etc.
   Putem recunoaste ca desi lumea e la cel mai inalt grad al cunoasterii...prostia e la apogeu si ea.
   Parintii nu mai au timp sa-si creasca copii, sa fie parte din copilaria lor deoarece fie sunt plecati la munca majoritatea timpului, fie prefera sa le ofere "tot ce isi doresc copii" prin calculator, internet, jocuri , ... bani... iar supravegherea si educatia o lasa in grija educatoarelor, a invatatorilor si a profesorilor si acasa conduita si "cei 7 ani de-acasa" se fac  cu bona...nu cu mama si tata...ei sunt prea ocupati.
   Copii nu mai discuta cu parintii ceea ce au pe suflet...merg la psiholog.
   Oamenii se cearta intre ei uneori si se contrazic vehement pentru chestii fara importanta doar pentruca orgoliul e imens in sufletele lor si niciunul nu stie sa lase de la el.
   Vorbim mai mult decat oricand despre oameni...si totusi nu ajuta cu nimic.
   Sa incetam din a mai studia caracterul uman,sa lasam teoria deoparte putin... sa incercam SA FIM OAMENI. Lumea ar fi un loc mult mai frumos.


Pierdut si regasit

   In unele perioade ma gasesc lipsit de pofta de viata, fara niciun chef de a ma treziii dimineata si cel mai grav fara sa am vreun scop anume. Nu mai regasesc nicio bucurie si niciun scop in rutina zilnica si  robotizat imi execut activitatile de zi cu zi apoi adorm tarziu cu gandul  de a ma trezii devreme dimineata...dar uitand ce mi-am propus la sunarea alarmei.
   In astfel de momente am nevoie de cineva sa ma impulsioneze, sa ma trezeasca la realitate si sa ma faca sa inteleg ca viata nu se rezuma la doar atat. Din fericire, desi multe dintre fetele bisericesti nu mai imi prezinta incredere si un model de urmat de aceea nu am ce cuvinte si indemnuri sa ascult de la ei, totusi unii oameni se ridica deasupra acestora, unii inca mai slujesc binelui si vorbesc cu har si daruire incat ma fac sa continuui , ma fac mai puternic.

    Un astfel de exemplu este parintele Amfilohie: