Oi fi eu plangacios, oi fi eu demodat, oi fi eu cum oi fi. Dar societatea de azi e una bolnava.
Nu sunt singurul care o spune si cu siguranta nu voi fii ultimul.
Totul parca e pe dos, nimic nu mai e ceea ce pare si toata lumea se plange dar nimeni nu face nimic sa-si depaseasca situatia.
Media tampeste oamenii la scara industriala iar politica nu ne mai adoarme,ne-a adormit deja de tot. Se dau legi peste legi fara ca omul de rand sa aiba habar iar "reprezentantii" nostrii in parlament parca sunt saci fara fund. Se indoapa cu bunuri materiale si privilegii in timp ce noi ceilalti ramanem tampi deoarece asa se doreste, tampiti si fara bani si fara viitor.
Ne iau pana si visele, ne iau pana si ultima dorinta de a privii dincolo de rutina zilnica si apoi ne consuma incetul cu incetul pana ajungem sa nu mai ne bucuram de absolut nimic din ceea ce ne inconjoara.
Pana unde se va ajunge, cat ne mai suporta pamantul la cate grozavii se petrec cu voia celor puternici. Cata vreme ramanem indiferenti, cata vreme ne mai lasam "ucisi" in cuget si gandire?...
AM invatat sa fiu indiferent la nevoie, astfel mereu as fii mistuit de regrete si suparari pentru cate lucruri am inceput sa cunosc si inca mai aflu....dar pana cand pot fii si semenii mei atat de neimplicati in viata celorlalti care au ochii si urechile "astupate"... Astept schimbarea, astept dimineata omenirii, astept sa revenim la adevaratele valori. Sper doar sa nu astept in zadar...
Nu sunt singurul care o spune si cu siguranta nu voi fii ultimul.
Totul parca e pe dos, nimic nu mai e ceea ce pare si toata lumea se plange dar nimeni nu face nimic sa-si depaseasca situatia.
Media tampeste oamenii la scara industriala iar politica nu ne mai adoarme,ne-a adormit deja de tot. Se dau legi peste legi fara ca omul de rand sa aiba habar iar "reprezentantii" nostrii in parlament parca sunt saci fara fund. Se indoapa cu bunuri materiale si privilegii in timp ce noi ceilalti ramanem tampi deoarece asa se doreste, tampiti si fara bani si fara viitor.
Ne iau pana si visele, ne iau pana si ultima dorinta de a privii dincolo de rutina zilnica si apoi ne consuma incetul cu incetul pana ajungem sa nu mai ne bucuram de absolut nimic din ceea ce ne inconjoara.
Pana unde se va ajunge, cat ne mai suporta pamantul la cate grozavii se petrec cu voia celor puternici. Cata vreme ramanem indiferenti, cata vreme ne mai lasam "ucisi" in cuget si gandire?...
AM invatat sa fiu indiferent la nevoie, astfel mereu as fii mistuit de regrete si suparari pentru cate lucruri am inceput sa cunosc si inca mai aflu....dar pana cand pot fii si semenii mei atat de neimplicati in viata celorlalti care au ochii si urechile "astupate"... Astept schimbarea, astept dimineata omenirii, astept sa revenim la adevaratele valori. Sper doar sa nu astept in zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu