Intre ipocrizie si umanitate...

   Stim atat de multe azi,  despre oameni si ceea ce ne inconjoara  incat ai spune ca le-am vazut si cunoscut pe toate...totusi majoritatea lumii din jur e mai ignoranta si mai nepasatoare decat oricand. Stim ca un lucru ne degradeaza fizic sau moral si totusi il folosim sau consumam cu gandul ca n-o sa fie atat de rau, nu o sa ma afecteze tocmai pe mine , etc.
   Putem recunoaste ca desi lumea e la cel mai inalt grad al cunoasterii...prostia e la apogeu si ea.
   Parintii nu mai au timp sa-si creasca copii, sa fie parte din copilaria lor deoarece fie sunt plecati la munca majoritatea timpului, fie prefera sa le ofere "tot ce isi doresc copii" prin calculator, internet, jocuri , ... bani... iar supravegherea si educatia o lasa in grija educatoarelor, a invatatorilor si a profesorilor si acasa conduita si "cei 7 ani de-acasa" se fac  cu bona...nu cu mama si tata...ei sunt prea ocupati.
   Copii nu mai discuta cu parintii ceea ce au pe suflet...merg la psiholog.
   Oamenii se cearta intre ei uneori si se contrazic vehement pentru chestii fara importanta doar pentruca orgoliul e imens in sufletele lor si niciunul nu stie sa lase de la el.
   Vorbim mai mult decat oricand despre oameni...si totusi nu ajuta cu nimic.
   Sa incetam din a mai studia caracterul uman,sa lasam teoria deoparte putin... sa incercam SA FIM OAMENI. Lumea ar fi un loc mult mai frumos.


2 comentarii:

  1. Ai atins un subiect destul de sensibil si interpretabil... legat de ceea ce descrii mi se pare o adaptare generalizata a omenirii la mediul in care traim si care ne impinge involuntar spre acest cerc vicios.
    Iar despre cresterea copiilor, educatie etc...depinde in mare masura de calitatea parintilor, de exemplul personal al acestora.In ziua de azi un parinte nu poate sa stea acasa sa isi creasca copii si sa astepte sa ii pice banii din cer...prin urmare are 3 variante : cu bunica, bona sau singuri
    In concluzie nu exista castig fara o pierdere ( de orice fel: ....), fericire fara suferinta...totul ajunge la un echilibru intre bine si rau

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce spui tu e adevarat. Eu nu acuzam persoanele in cauza, eu, tu, mama, tata, etc...eu vorbeam despre sistemul in care traim. Devenim mai robotizati pe zice trece si ne supunem majoritatea fara sa ne dam seama. Suntem privati de libertate fara sa o stim, dezbinati si privati tot mai mult de sentimentele naturale. In schimb suntem instruiti sa actionam, sa ne supunem si sa devenim "sclavi" moderni...
    Cam ideea asta vroiam sa o expun. Regretul ca valorile morale se sting si cuvintul "Familie" isi pierde sensul...

    RăspundețiȘtergere