Las' ca trece :)

       Ultimele 4 luni au fost o perioada destul de "aglomerata" cu serviciu nocturn, diminetile in care dormeam pana spre amiaza si zilele in care recuperam orele de la faculta...daca mai eram in stare. Acum insa m-am lasat de munca de noapte asa ca inca sunt in "recuperare" totusi regretul meu cel mai mare a fost faptul ca desi am avut pe parcurs mai multe idei de expus n-am gasit cuvintele, frazele potrivite sa le astern in scris...de aceea n-am ami scris. Sper ca de-acum sa imi revina inspiratia si sa fiu mai activ iar ca un scurt cuvant frumos pana la urmatoarea postare va las  cu urmatoarele:


NU ai timp sa urasti lumea,
Fiindca viata-i mult prea scurta,
Si sa nu-ti propui prea multe,
Caci timpul n-o sa-ti ajunga.

Invata putin din toate,
Bune, rele, cum or fi,
Pretuind tot ce conteaza,
Cautand noi bucurii.

Lupta pentru-a tale vise,
Dar sa stii cand sa te-opresti,
Iar cand lumea te loveste,
Tu sa nu te prabusesti.

Mergi mereu tot mai departe,
Mergi zambind chiar si prin chin,
Bucurate-n libertate,
Ca nu stii ce vremuri vin.

Asculta-i pe cei din jur,
Chiar si daca n-au dreptate,
Fi atent la tot ce-i viu,
Si invata de la toate.

Creeaza ceva in viata,
Nu fi simplu trecator,
Oamenii se nasc, invata,
Isi fac rolul si-apoi mor.

Nu fi un simplu actor,
NU fi doar o frunza-n vant,
Croieste-ti singur destinul,
Fa-ti tu rolul pe pamant.

Fa-te urmarit de altii,
Prin ce spui si construiesti,
SI chiar dupa a ta vreme,
Prin altii-ai sa dainuiesti.

Imi era dor de ploaie :)

  Imi era dor sa ma plimb prin ploaia marunta, imi era dorm sa adorm cu geamul deschis in zgomotul calm al picaturilor de ploaie, imi era dor sa aud sunetul grav al tunetului...imi era dor de primavara. Si in sfarsit  bucuria mi-a sosit.
    Sosind acasa dimineata de la munca am avut parte de o companie placuta pe drumul spre casa, un cer involburat cenusiu al diminetii si o ploaie schimbatoare ce ma facea sa vreau sa nu mai se termine drumul degraba...
    Ajuns acasa am adormit instant doar pentru a ma trezi dupa cateva ore si sa observ ca vremea ramane neschimbata. De cele mai multe ori cand ma gaseam in zile ploioase parca lumea imi era total deprimata, ma simteam inutil, simteam ca nu am ce sa fac...aveam o stare generala de rau...de tristete. Asta era atunci :)
    Am invatat sa pretuiesc fiecare zi, am invatat sa ma bucur de tot ceea ce primesc, inclusiv  de vreme :P
    SI astfel la sosirea soarelui simt bucurie, la venirea ploii simt un altfel de bucurie, primii fulgi de nea ma transforma intr-un copil, iar ploaia de primavara  imi trezeste ganduri peste ganduri, toate insa ma  binedispun, toate ma fac sa simt ca traiesc.
                        Intr-o astfel de stare creativitatea poate sa fie mai activa decat de obicei, cititul cartilor poate sa te duca mai rapid ca oricand intr-o alta lume, intr-o alta poveste...Conversatiile cu ceilalti au o tenta mai serioasa, mai sincera.
    Totusi, eu am ales o latura mai placuta mie, deoarece cand eram mic nu puteam sa ies in ploaie dupa bunul plac datorita ocilor ageri ai mamei acum mi-am dat frau liber dorintei :)). M-am imbracat  de alergare si am plecat in parc, acolo ajuns eram doar eu si inca 2 persoane parca si ele dezorientate de vremea asta. Fara multa zabava mi-am facut  scurta incalzire si m-am apucat sa alerg...
                  In jumatatea aceea de ora m-am simtit mai viu ca de obicei, neobosit  si cu un moral foarte ridicat... Ador ploaia :D    

 

Atunci cand ai intentii bune...dar faci mai mult rau...

    Uneori parca desi in suflet ai doar ganduri bune si dorinta de a ajuta pe ceilalti...de a-i face fericiti, de a te face util celorlalti pe cat posibil nimeresti sa faci incurcaturi, mai mult rau decat bine si ramai cu un gust amar, descurajat si fara tupeul de a incerca din nou.
     Uneori poti avea cele mai bune intentii din lume fata de o persoana ca totusi...ajunge sa gresesti o data, intentionat sau nu, ca acea persoana sa stearga cu buretele tot sprijinul si ajutorul acordat in unele momente si sa te desconsidere in asemenea hal incat sa te arunce de-a dreptul in depresie...
     Desi incerci, desi iti dai silinta...binele e cel mai greu lucru pe care un om il poate face si aceasta deoarece e greu. Mult mai usor e sa distrugi, sa ranesti sau sa ignori suferinta cuiva. Dar e nevoie de curaj, determinare si putere sufleteasca sa reusesti sa incerci sa ajuti in unele momente pe cineva, cunoscut sau mai ales necunoscut.
     Momentele cele mai grele vin atunci cand desi esti pus pe fapte bune, actiunile tale sunt interpretate gresit, au consecinte nefaste sau pur si simplu sunt nepotrivite rezultand in efecte negative. Mai concret: desi vrei sa faci bine mai mult incurci cateodata. Asta te face sa vrei sa nu te mai implici altadata, sa ai o teama ca nu cumva sa o dai in bara iar data viitoare.
      TOTAL Gresit!
      A gresii e omeneste. Omul nu e perfect si nu va fii nicicand prea curind. Daca vrei sa faci un bine fa-l, daca poti acorda un ajutor nu mai sta pe ganduri si actioneaza, daca poti sa spui cuiva in nevoie o vorba buna, spune-o. Nu astepta rasplata, nu astepta nici multumire, sufletul tau simte cand ai facut ceea ce trebuie si te va rasplatii fara sa-ti dai seama, starea ta de spirit se schimba si vei dori sa refaci acel gest altora.
       Caracterul tau se va forma pe ideea de a face bine iar intreaga ta fiinta va fii mai implinita cu fiecare ajutor dat. Fii tare, sa ajuti nu e usor, dar rasplata intrece greutatile si la final vei fii un om multumit... O sa vezi!