NU stim sa pretuim timpul liber...decat atunci cand nu-l mai avem. SI cel mai des cand avem un serviciu :)

Ironia e ca atunci cand il avem nu stim ce sa facem cu el uneori. Ne limitam la ceea ce e mai facil de facut, TV, PC si eventual distractie in club .
NU asta inseamna  sa-ti traiesti viata, am mai spus-o si o mai spun :)
In opinia mea sa iti traiesti viata inseamna sa iti cauti implinirea sufleteasca si trupeasca prin lucruri frumoase pe care sa le faci pentru tine si cei din jur. Sa cunosti lumea, sa cunosti oameni, sa faci drumetii, excursii, chiar si in apropiere de locul unde stai poti sa descoperi lucruri frumoase. NU trebuie neaparat sa visezi la locuri indepartate.
Sa faci sport, sa citesti carti, sa devii creativ construind diverse chestii utile sau nu :P dar care sa-ti reflecte creativitatea si sa ti-o dezvolte precum si multe alte lucruri.

Desi spun acestea de multe ori ma gasesc si eu prins la PC fara vreun motiv anume, trecand timpul pe langa mine fara sa fac nimic folositor...si totusi. De cate ori am ocazia incerc sa ies din starea de moleseala, sa fiu activ, sa "traiesc" asa cum cred eu ca ar trebui.

Cel mai bine vedem cat de mult conteaza timpul liber atunci cand avem un job. Atunci realizam importanta zilelor libere , atunci  nu mai gasim timp sa ne plictisim deoarece nu avem timp suficient nici pentru odihna.

De aceea e foarte important ce job ne alegem. NU te arunca cu capul inainte doar pentruca ai nevoie de bani sau e o solutie simpla . Incearca mai multe domenii, mai multe servicii deoarece daca ramai la unu' nu o sa stii niciodata daca nu ti-ar fii placut ceva mai mult decat ceea ce faci acum. :)

E foarte important sa iti placa ceea ce faci deoarece daca ajungi sa lucrezi in ceea ce te atrage nu o sa consideri o munca acel serviciu, o sa mergi din placere si o sa efectuezi totul cu devotament si dedicatie . Sa poti spune:

O sa iti placa :)

De aceea o sa imi refuz locul actual de munca si o sa incerc altceva, sa fiu casier la BILLA nu-i de mine :)))

Si totusi .. e tot mai trist...

Oi fi eu plangacios, oi fi eu demodat, oi fi eu  cum oi fi. Dar societatea de azi e una bolnava.
Nu sunt singurul care o spune si cu siguranta nu voi fii ultimul.
Totul parca e pe dos, nimic nu mai e ceea ce pare si toata lumea se plange dar nimeni nu face nimic sa-si depaseasca situatia.

Media tampeste oamenii la scara industriala iar politica nu ne mai adoarme,ne-a adormit deja de tot. Se dau legi peste legi fara ca omul de rand sa aiba habar iar "reprezentantii" nostrii in  parlament parca sunt saci fara fund. Se indoapa cu bunuri materiale si privilegii in timp ce noi ceilalti ramanem tampi deoarece asa se doreste, tampiti si fara bani si fara viitor.
Ne iau pana si visele, ne iau pana si ultima dorinta de a privii dincolo de rutina zilnica si apoi ne consuma incetul cu incetul pana ajungem sa nu mai ne bucuram de absolut nimic din ceea ce ne inconjoara.

Pana unde se va ajunge, cat ne mai suporta pamantul la cate grozavii se petrec cu voia celor puternici. Cata vreme ramanem indiferenti, cata vreme ne mai lasam "ucisi" in cuget si gandire?...

AM invatat sa fiu indiferent la nevoie, astfel mereu as fii mistuit de regrete si suparari pentru cate lucruri am inceput sa cunosc si inca mai aflu....dar pana cand pot fii si semenii mei atat de neimplicati in viata celorlalti care au ochii si urechile "astupate"... Astept schimbarea, astept dimineata omenirii, astept sa revenim la adevaratele valori. Sper doar sa nu astept in zadar...

De ce?

     Cunosc tot mai multe persoane in ultima vreme datorita facultatii,  internetului,  implicarii in diferite proiecte de voluntariat si alte circumstante..
      Oameni frumos, oameni deschisi, oameni de la care invat cate ceva de fiecare data cand comunic cu ei.
      Oameni pe care ai vrea sa ii ai alaturi mereu si cu care e o placere sa comunici .
      Totusi printre ei se numara si unele persoane care vad viata altfel de cat mine, iar cand zic altfel ma refer la faptul ca ei vad doar partea trista a vietii, vad ceea ce e rau si lipsit de frumusete ... tot ceea ce e trist ...

      De fiecare data cand dau de un astfel de om o parte din mine plange, o parte din mine ar vrea sa-i fie alaturi sa ii arat ca viata nu se rezuma doar la prezent, nu se rezuma doar la ceea ce ai acum sau la ceea ce induri azi...
      Privind inainte te sustragi unpic de la durerile de azi, privind spre viitor sperantele de mai bine nu mor iar vointa se intareste.
      Ce e mai trist azi e faptul ca desi unii e drept, au motive sa se planga de situatia lor actuala  (familie dezbinata, dificultati financiare, probleme de sanatate  si alte necazuri) cei care o fac mai mult sunt aceia ale caror probleme sunt trecatoare sau uneori puerile...
      Lipsa banilor pentru distractie, primirea unui cadou dar nu cel dorit, neimplinirea unor dorinte aproape imposibil de realizat ori dorinta avida de a face rost de lucruri de care nu au nevoie ... toate acestea ii fac pe unii sa treaca intr-o stare gri, intr-o tristete fara rost.
      Cand ii auzi cum vorbesc de faptul ca viata-i de c@c@t iar ei au doar 16-17 ani sau chiar si pana in 21... nefiind decat la inceput de drum prin aceasta, ori descoperi unii care gasesc placere in automutilare, in taierea cu lama, gasesc placere in filme horor de-a dreptul bolnave... ajung sa ma intreb pana unde mai evolueaza societatea pe aceasta directie jegoasa....

      Azi tot ce-i rau devine bun si "misto", tot ceea ce candva provoca repulsie acum e imbratisat ca fiind ceva deosebit, vorbim dspre pace si ajutorarea celorlalti mai mult ca oricand dar suntem neputinciosi sa aplanam conflicte cu aproapele nostru , daramite sa influentam finalul razboaielor ce au loc chiar acum iar cand vine vorba despre iubire toti ne dam experti in a da sfaturi...dar tot atat de multi esuam lamentabil cand vine vorba sa aplicam spusele noastre.

De ce ?
De ce trebuie sa ajunga lumea in situatia de azi?
De ce trebuie sa facem din tot ceea ce e rau si grotesc subiect la ordinea zilei?
De ce desi putem sa facem un bine cuiva trecem pe alaturi grabind pasul?
De ce cand avem nevoie de ajutor judecam pe ceilalti dar cand altii ne cauta uneori ne ascundem din lipsa de interes pentru acea persoane?
De ce vedem partile bune si rele ale vietii dar fie ne imbatam in cele pozitive si ignoram raul din jur ori alegem sa contemplam toate nenorocirile lamentandu-ne la situatia in care ne aflam transformand-o in obisnuinta?
De ce nu nu mai intereseaza adevaratele lucruri care merita studiate , care merita descoperite si invatate si ramanem obsedati de cultul personalitatii, ramanem captivi in cusca media care ne alimenteaza zilnic cu cele mai inutile persoane, cele mai fara rost stiri si nautati...
De ce?...

Schimbarea incepe cu fiecare din noi.
Viata nu e o tarfa asa cum spun unii, doar ca ei nu vor sa o vada altfel.
Invata sa pretuiesti adevaratele valori si sa nu ramai atras de strlucirea falsa a kitsch-urilor.
Vrei o viata frumoasa si mai buna? Atunci cauta sa o implinesti!
Nimic in viata nu vine usor decat necazurile,lucrurile bune intotdeauna se obtin cu greutate dar satisfactia lor e nepretuita.
Nu uri in viata deoarece daca faci asta nu ai cum sa vezi bucuria de-a traii.
Trateaza-i pe cei din jur asa cum vrei sa fi tratat dar nu astepta sa o faca la fel.
Pana la urma viata nu se rezuma la ceea ce primesti, viata inseamna sa oferi si sa o faci cu bucurie.
Vrei sa fii un om fericit? Bunatatea este primul pas.

 Fii un om bun!