A fost o vreme...

     A fost o vreme cand credeam ca  totul este infinit, cand credeam in tot ce-mi ziceau ceilalti si tot ce-mi ziceau nu-mi provoca sila sau rani pe suflet. A fost o vreme cand   puteam sa-mi iau la revederede la ceilalti fara  sa cred  ca poate nu-i voi mai vedea vreodata ,puteam sa impart cu alti din tot nimicul ce-l aveam fara sa ma tem ca ce am azi nu mai o sa am maine . Tot ceea ce vedeam in jur ma intriga, tot ce era necunoscut ma indemna la cunoastere. Fiecare noua zi insemna un nou inceput cu totul si cu totul nou. Fiecare nou venit in viata mea insemna un nou personaj fabulos pe care ma simteam nerabdator sa-l cercetez, sa mi-l apropiu si sa-mi largeasca orizontul.
   Da era vremea copilariei. Era vremea aceea magica a basmelor si  a prieteniilor adevarate, era perioada cunoasterii si a formarii caracterelor...Era ce mai frumoasa perioada a vietii si azi este cea mai regretata de multi in unele momente.
    Unii cresc, se maturizeaza  si se schimba in necunoascuti. Altii raman copilarosi o viata intreaga, ideal ar fi, cred eu, sa poti sa imbini maturitatea cu momente copilaresti la nevoie. S-ar trece mai usor peste unele momente din viata iar spiritul ar fi mereu tanar.
   Ce poate fi mai sincer decat privirea unui copilas.....

Sau mai comic:

Ori mai linistitor ...

Fara sa stie ce-i aia ura, fara sa ceara mai mult decat atentie si dragoste de la cei care i-au dat viata si incercand sa-si faca loc intr-o lume parca pe zi ce trece mai rece acesti copilasi reprezinta tot ce are umanitatea mai bun. 

De dragul lor sa fim mai buni de dragul lor sa incercam sa facem luma in care traim un loc mai pasnic si mai bun decat e acum.

Nu uita sa fi copil!