...

-cand eram mic visam sa salvez lumea,

-in adolescenta speram sa imi salvez tara,

...pe masura ce timpul trece, sper ca in cele din urma macar pe mine insumi sa reusesc...

Pana cand...si pana cand? ...

Cand eram mic, abia asteptam sa cresc.
Abia asteptam sa fiu mare, sa fiu un om serios, inteligent si capabil, asa cum imi pareau mie toti oamenii mari ca doar nah...toti puteau sa faca ceea ce doreau fara sa le interzica nimeni nimic...indiferent cat de mari prostii faceau.
Doar ca mie nu mi imi era ingaduit deseori sa fac nici lucruri normale pentru varsta mea cum ar fi sa ma joc afara daca nu imi terminam temele...

Acum, pe masura ce vad cate lucruri se intampla in lume, realizez ca oamenii mari, in general,  habar nu au de ceea ce fac, de efectele actiunilor lor si de cat de grave situatii pot sa creeze.

Si nu ma refer doar la politicienii care se pare ca se joaca efectiv cu viata oamenilor fara sa realizeze...nu doar ei...ci si restul lumii...cam 99% asa... care accepta in continuare circul creeat de acestia si raman in case in timp ce cativa "nebuni" ies la proteste dar desigur...o sa fie ignorati ca de obicei de parlamentari ca doar nah...ce is cateva mii de voci in strada....cand alte cateva milioane isi accepta soarta?...

Omenire...incotro?
Romanie...mai poti indura multe? ...

Cum?...

Cum faci atunci cand cea pe care o iubesti nu iti impartaseste aceleasi idei si totusi te iubeste de asemenea?
Cum rezolvi faptul ca visele ei si ale tale nu sunt asemanatoare dar totusi vreti un viitor impreuna?
Cum o scoti la capat cu faptul ca tu vrei sa revii in tara si sa iti faci o viata acolo luptand pana la capat pentru a-ti indeplinii visele in locul unde te-ai nascut, in Romania...dar ea viseaza sa fie fericita cat mai departe de aceasta tara?...
Cum poti sa o convingi ca mai exista speranta doar daca nu vede in plecare rezolvarea?...
Cum te convingi pe tine insuti ca mai merita sa lupti pentru Romania...cum?...Cand nici sufletul pe care il iubesti nu mai crede asta?...