Un rege şi-a chemat înţelepţii de la curte şi le-a zis: “Urmează să-mi fac un inel foarte frumos. Am unul dintre cele mai bune diamante posibile. Vreau să pun înăuntrul inelului un mesaj care să-mi fie de ajutor într-un moment de disperare covârşitoare. Mesajul trebuie să fie foarte scurt, ca să poată fi ascuns în inel.”
Erau cu toţii înţelepţi, erau cu toţii mari învăţaţi; ar fi fost capabili să scrie tratate grandioase. Dar să-i dea un mesaj nu mai lung de două-trei cuvinte, care să-l ajute în momente de disperare cruntă… S-au gândit, au căutat în cărţile lor, dar n-au putut găsi nimic.
Regele avea un slujitor bătrân, care îi era aproape că un tată – fusese slujitorul tatălui său. Mama regelui murise de timpuriu, iar slujitorul acesta avusese grijă de el, aşa că nu era tratat ca un slujitor. Regele avea faţă de el un imens respect. Bătrânul i-a zis: Eu nu sunt un înţelept, nu sunt un învăţat; dar ştiu mesajul – fiindcă nu există decât un mesaj. Iar oamenii aceştia nu ţi-l pot da; el nu poate fi dat decât de către un mistic, de un om care s-a cunoscut pe sine. În îndelungata mea viaţă la palat, mi-a fost dat să întâlnesc tot felul de oameni, iar printre ei am întâlnit odată şi un mistic. Fusese şi el un oaspete al tatălui tău, iar eu am fost cel care s-a ocupat de el. La plecare, în semn de mulţumire pentru serviciile mele, mi-a dat acest mesaj”, şi bătrânul l-a scris pe o bucăţică de hârtie. L-a împăturit şi i-a zis regelui: “Să nu-l citeşti, să-l ţii ascuns în inel. Deschide-l numai când orice altceva a dat greş, când nu mai există cale de ieşire.”
Acel moment a venit nu peste multă vreme. Ţară a fost invadată, iar regale şi-a pierdut regatul. Fugea pe calul său ca să-şi salveze viaţa, iar duşmanii erau pe urmele lui. El era singur; ei erau mulţi. A ajuns într-un loc unde cărarea se termină, a ajuns într-un punct mort. Nu se putea întoarce, ar fi însemnat să dea peste duşman; acesta se apropia, se auzeau copitele cailor. Înainte nu se putea duce, iar altă cale nu mai era…
Deodată şi-a adus aminte de inel. L-a deschis, a scos hârtia şi a găsit acolo un mesaj extraordinar de preţios. Stătea scris atât: “Şi asta va trece”. O mare tăcere l-a cuprins când a citit această propoziţie: “Şi asta va trece”.
Şi a trecut.
Totul trece; nimic nu dăinuie în lumea aceasta. Duşmanii care îl urmăreau pesemne că s-au rătăcit prin pădure, pe semne că au apucat-o pe o altă cărare; încet, tropotul copitelor s-a stins, până când nu s-a mai auzit de loc.
Regele le-a fost cum nu se poate mai recunoscător slujitorului şi misticului necunoscut. Cuvintele acelea s-au dovedit miraculoase. A împăturit hârtia, a pus-o la loc în inel, şi-a adunat oastea din nou şi şi-a recucerit regatul. Iar în ziua în care intră victorios în capitala lui, pretutindeni era sărbătoare, muzică, dans – iar el se simţea foarte mândru de el.
Bătrânul era prezent şi mergea pe lângă trăsura. El i-a zis regelui: “Acesta este un moment potrivit să citeşti mesajul”.
Regele i-a zis: “Ce vrei să spui? Acum sunt victorios, oamenii sărbătoresc. Nu sunt lovit de disperare, nu sunt într-o situaţie fără ieşire.”
Bătrânul i-a spus: “Ascultă. Sfântul mi-a spus aşa: mesajul ăsta nu e numai pentru restrişte, el e şi pentru ceasurile de veselie. Nu e numai pentru atunci când vei fi înfrânt; e şi pentru atunci când ieşi victorios – nu doar când eşti cel de pe urmă, ci şi când eşti primul.”
Iar regale a deschis inelul, a citit mesajul: “Şi asta va trece”. Şi deodată aceeaşi pace, aceeaşi tăcere, în mijlocul mulţimilor jubilând, celebrând, dansând… dar mândria, egoul dispăruse.
Totul trece.
Regele l-a rugat pe bătrânul servitor să vină să şadă alături de el în trăsură. L-a întrebat: “Mai e şi altceva? Totul trece… mesajul tău mi-a fost de un ajutor imens.”
Bătrânul i-a zis: “Al treilea mesaj pe care l-a spus sfântul a fost: <Adu-ţi aminte că totul trece. Doar tu rămâi; tu rămâi pururi ca un martor>”
Deci acesta este răspunsul la întrebarea ta: totul trece, dar tu rămâi. Tu eşti realitatea; orice altceva nu e decât un vis. Visele frumoase şi coşmarurile se succeda pe rând… Dar nu contează dacă e un vis frumos sau un coşmar; ceea ce contează e cel care vede visul. Văzătorul este singură realitate.
Sursă: Trăieşte în felul tău: Ce înseamnă cu adevărat să fii rebel/OSHO.
- Bucureşti: Literă, 2013, P. 139-141.
