Fiecare dintre noi cand eram copii am avut cel putin un moment in care ne-am lungit pe pamant si cu privirea pe cer, printre nori, ne-am starnit imaginatia si ne-am eliberat gandurile contempland imensitatea vazduhului. SI de ce nu mai facem asa ceva peste ani? De ce ne facem atat de rigizi si de indiferenti la bucuriile simple dar atat de puternice?
Acum un ceas eu exact asta am facut. Stiam ca in noaptea asta se anunta ploaie de meteoriti si astfel am hotarit sa ma bucur de acest fenomen rar si atat de frumos. Am iesit la margine de localitate, pe coama unui deal. Acolo m-am lungit pe pamant si am inceput sa privesc cerul cu nerabdare. Nu statusem asa nici un minut cand prima fulgerare imi aparu clara si luminoasa chiar in locul unde priveam. A fost o senzatie deosebita. Asteptand , dupa inca doua minute alta, apoi o alta si tot asa ... am numarat vreo 7 asemenea fulgerari iuti inainte de a simtii ca frigul ma cam sileste sa revin acasa. De data asta am stat putin, maine seara insa o sa fie maximul de activitate, o sa ma imbrac mai gros si o sa stau pana cand ma razbeste somnul .
Pe drum la intoarcere imi veneau fel de fel de ganduri in cap...de ce ne separam atat de copilariile care ne faceau fericiti, de ce cautam mereu distractii tot mai extravagante si mai costisitoare cand de fapt fericirea o gasesti in lucruri care nu le poti cumpara cu bani...de ce uitam sa privim in sus ca sa ne minunam de extraordinara frumusete a boltii instelate intr-o noapte senina, de ce apreciem tot mai mult lucrurile materiale...de ce?...
Azi vorbeam cu cineva despre bunatate, m-a intrebat "daca oamenii ar face cu totii ceea ce Iisus a predicat pe pamant, crezi ca am fii mai fericiti?"m-a intrebat. Eu i-am raspuns ca bineinteles ca da. Nu doar Iisus, Budhha, Ghandi si multe alte personalitati marcante ale istoriei care s-au remarcat in diverse religii au lasat in urma invataturi foarte bune pentru conduita si suflet...daca ar fii adoptate macar un sfert din ele de fiecare dintre noi am duce-o mult mai bine. Daca simpla zicala "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" ar fii aplicata de fiecare dintre noi am aduce raiul pe pamant, nu credeti?
Si totusi suntem prea materialisti, prea egoisti si tot mai trufasi si pizmosi fata de ceilalti.
Atat de mult ne otravim sufletele prin goana dupa bani, prin permanenta invidie a celor mai realizati decat noi, prin lupta continua pentru bunuri materiale, incat nu mai ne ingrijim de ceea ce are cu adevarat valoare pentru noi si anume sufletul propriu.
Si spun asta fara sa vorbesc din punct de vedere religios, o spun aceasta din punct de vedere moral. O spun aceasta ca din partea unui observator al acestei societati, societati care s-a pierdut pe un drum intortochiat dar nu vrea sa recunoasca faptul ca nu stie incotro sa o ia...si sper ca o sa isi regaseasca calea cea buna inainte de a fii prea tarziu.
Toata fericirea incepe din bucuriile simple, toata bunatatea incepe din empatie. Nu uita sa zambesti in fiecare dimineata deoarece ti-a mai fost daruita inca o zii sa o traiesti, nu uita sa ajuti pe cel care iti e aproape si in nevoie deoarece la randul tau ai dorii ca cineva sa faca acelasi lucru pentru tine in aceeasi situatie, nu uita sa stai o clipa in loc uneori, sa privesti norii, cerul si sa lasi vantul sa-ti mangaie fata.
Nu uita sa meditezi zilnic, aceasta te va face un om mai bun, un om mai ferm, un OM in adevaratul sens al cuvantului.
Ai grija de tine, ai grija de sufletul tau. Nu ai alta comoara mai de pret si nici alta carte de vizita mai evidenta decat aceasta. Fii un om bun, fii un om visator, cauta sa creezi nu sa distrugi si cauta sa gasesti bucuria in tot ceea ce te inconjoara. Doar asa o sa ramanem pe calea cea buna a evolutiei.
Toate cele bune!
