Cat de multe se transmiteau pe o simpla foaie de hartie...cat de intens era sentimentul care te incerca atunci cand deshideai un plic mult-asteptat. Cat de frumoase erau gandurile insirate acolo si mai ales cat de deschis ne puneam cuvintele pe foaie...
Asteptam zile, saptamani sau chiar luni uneori raspuns de la cei dragi, si totusi nu eram dezamagiti de asteptare . Copii fiind, mergeam bucurosi sa punem sau sa primim scrisori de la postas si eram fascinati de timbrele de pe plicuri precum si de stampilele felurite de pe ele .
Nerabdatori ne asezam langa mama sau tata sa ascultam fiecare cuvant de pe hartie. Desi invatasem sa scriu si sa citesc, scrierea de mana a unor oameni imi ramanea un mister nedeslusit .
De sarbatori si aniversari primeam felicitari frumos colorate si rareori cantatoare care ne bucurau nespus .
Acum sunt alte vremuri...suntem mai conectati cu ceilalti mai bine ca oricand...si totusi relatiile dintre oameni par mai reci ca atunci. Intr-o scrisoare spuneai ceea ce vroiai sa afle destinatarul, iti deschideai sufletul si iti desirai gandurile complet...
Ma cuprinde nostalgia gandindu-ma la acele momente. O sa le reexperimentez , mi-e dor sa scriu niste randuri cuiva si nu de la tastatura, mi-e dor sa pun un timbru pe plic si sa-l expediez :D
Ia sa fac o surpriza cuiva :))
