Imi era dor sa ma plimb prin ploaia marunta, imi era dorm sa adorm cu geamul deschis in zgomotul calm al picaturilor de ploaie, imi era dor sa aud sunetul grav al tunetului...imi era dor de primavara. Si in sfarsit bucuria mi-a sosit.
Sosind acasa dimineata de la munca am avut parte de o companie placuta pe drumul spre casa, un cer involburat cenusiu al diminetii si o ploaie schimbatoare ce ma facea sa vreau sa nu mai se termine drumul degraba...
Ajuns acasa am adormit instant doar pentru a ma trezi dupa cateva ore si sa observ ca vremea ramane neschimbata. De cele mai multe ori cand ma gaseam in zile ploioase parca lumea imi era total deprimata, ma simteam inutil, simteam ca nu am ce sa fac...aveam o stare generala de rau...de tristete. Asta era atunci :)
Am invatat sa pretuiesc fiecare zi, am invatat sa ma bucur de tot ceea ce primesc, inclusiv de vreme :P
SI astfel la sosirea soarelui simt bucurie, la venirea ploii simt un altfel de bucurie, primii fulgi de nea ma transforma intr-un copil, iar ploaia de primavara imi trezeste ganduri peste ganduri, toate insa ma binedispun, toate ma fac sa simt ca traiesc.
Intr-o astfel de stare creativitatea poate sa fie mai activa decat de obicei, cititul cartilor poate sa te duca mai rapid ca oricand intr-o alta lume, intr-o alta poveste...Conversatiile cu ceilalti au o tenta mai serioasa, mai sincera.
Totusi, eu am ales o latura mai placuta mie, deoarece cand eram mic nu puteam sa ies in ploaie dupa bunul plac datorita ocilor ageri ai mamei acum mi-am dat frau liber dorintei :)). M-am imbracat de alergare si am plecat in parc, acolo ajuns eram doar eu si inca 2 persoane parca si ele dezorientate de vremea asta. Fara multa zabava mi-am facut scurta incalzire si m-am apucat sa alerg...
In jumatatea aceea de ora m-am simtit mai viu ca de obicei, neobosit si cu un moral foarte ridicat... Ador ploaia :D
