"despre frumusetea pierduta a vietii"

   

  Pe zi ce trece parca e tot mai greu sa ne bucuram de venirea unui nou rasarit, de inviorarea si prospetimea adusa de o ploaie de vara ori de privelistea naturii ravasite de vreun vint ratacitor. E mai greu sa fim atinsi de lucruri care altadata ne faceau inima sa tresalte si pana la urma e din ce in ce mai greu sa zambim sincer si dezinteresat...
    Cu totii ne dorim sa ne gasim locul in societate, cu totii dorim o viata fara griji si cu totii ne dorim sa ne putem bucura de viata in felul nostru.
 Doar ca de la dorinta la realitate e cale lunga.
 Societatea ne "macina", ne indoctrineaza si ne "formeaza" dupa tiparele cerute de aceasta, omul e "instruit" sa actioneze mecanic si sa isi formeze aceleasi tabiet-uri ca si ceilalti, e "dresat" pentru munca zilnica si bombardat zilnic de media . Atat de mult incat nu mai ne ramane timp pentru noi, nu mai ramane timp pentru visare si pentru creare de idei proprii. Urmam societatea fara a ne trezii indoieli si intrebari, facem ceea ce "trebuie" fara sa ne intrebam de ce, ajungem sa fim insensibili si imperturbabili la ce se intampla in jur iar intr-un final ne trezim la capatul vietii nerealizati, neimpliniti si cu regrete dupa o viata de servitudine.
      Fi tu insati, da-ti frau liber viselor si nu te "modela" dupa tipare, cauta-ti calea si urmeaza-ti constiinta proprie. Doar asa vei fi implinit, doar asa poti spune candva "am dus o viata fericita" fara indoiala in glas. Fi liber!

Despre mandrie, prejudecati si alte rautati

   Si trec zile si trec ani iar noi devenim din ce in ce mai reci, mai fara "chef" de nimic si vesnic nemultumiti. Mereu ne dorim mai mult si nu stiu concret ce dar mai ales de s-ar putea sa ne vina de-a gata ar fi perfect.

   Dintre atatea lucruri minunate gata de a fi descoperite si cercetate pe lumea asta, multi au ramas la descoperirea internetului...si au devenit captivii lui. Altii au facut din cluburi a doua casa si daca lipsesc o seara se simt teribil. Nimeni nu-i perfect, nimeni nu poate sa decida ce-i bine si ce nu pentru altcineva, dar cand cineva iti ofera un sfat oricum ti s-ar parea, potrivit sau nu, accepta-l si analizeaza-l, cine stie...probabil o sa iti foloseasca cand te astepti mai putin.

                        Si totusi, printre fete-fete de oameni in jur rar mai vezi sinceritate, rar mai vezi deschidere si cel mai important, rar mai vezi bunavointa dezinteresata in cel de langa tine.Preferam sa ne ascundem ceea ce ne doare si mai degraba ne confesam unui strain decat unui vechi prieten, increderea subtiindu-se din ce in ce mai mult. 

                         Pe net (mai ales pe facebook) vezi zilnic post-uri dragute despre prietenie, incredere, dragoste s.a.m.d. dar raman doar postari. Le distribuim mai departe si tot nu le punem in practica. Lumea de azi ne impiedica sa mai fim oameni cu adevarat. 

    Contam mai mult ca cifre si suntem instruiti de mici pentru ce...sa te educi ca mai apoi sa suferi intr-o tara uitata de lume si cu un viitor in ceata, ori sa faci pasul si sa-ti cauti propriul viitor clandestin prin tarimul vreunei alte natii. Nu asta e tara in care am crescut...

                          Cand dorim sa ne exprimam direct cuiva , sa ne expunem sentimentele , dorintele sau cererile de multe ori ne opreste ceva interior. Nu mai avem tupeu si suntem plini de temeri "daca ma crede un prost", "daca nu imi accepta ideea si pe urma scad in ochii ei/lui" , si astfel cine stie , ratam ocazii importante si traim pe urma cu regrete mai dureroase decat esecul probabil .

    Mai prinzi oameni directi doar in situatii de ura cand tot ce avea cineva pe suflet iese la suprafata (neplacut desigur pentru tinta) , sau la un pahar. Alcoolul are darul de a deschide sufletul in egala masura cu a inmuia picioarele. 
                          Incercati, incercati sa fiti deschisi si sinceri. Sinceritatea e cheia intr-o lume fara prejudecati si ganduri ascunse si mai ales o lume in care interactiunile se vor bazate pe incredere.

         Nu faceti ca mine si ca altii...nu lasati cuvintele sa ramana nespuse cuiva...s-ar putea sa nu mai apucati sa le ziceti vreodata si  neimplinirea aceasta doare... Nu poti sa te schimbi din ceea ce esti, dar poti sa te ädaptezi", poti sa-ti modifici personalitatea astfel incat  sa ai cat mai putine defecte si calitatile sa ti le valorifici, incearca! 
         Cu pasi marunti, si rabdare totul e posibil.